luni, 29 iulie 2013

Suntem toţi o apă ş-un pământ, traşi la indigo!

   Observ cum nimeni nu mai incearca sa te cunoasca, cum felul in care arati fura atentia care ar trebui sa fie acordata interiorului. Uitam ca TU esti defapt sufletul dinauntrul corpului, nu esti ceea ce vad eu. Nu esti picioarele lungi sau tenul curat, nu esti kg pe care le ai. Ar fi fost ciudat ca Dumnezeu sa lase suflete invizibile sa cotrobaie prin lume. Gandeste-te la o sticla. Fiecare suntem pusi in cate una. Unele mai mari, altele mai mici, mai groase, mai tari, mai inalte. Tu bei interiorul, nu mananci ambalajul. Ce usor e de zis intr-un mod metaforic si cat de greu e sa acceptam asta in viata de zi cu zi, nu? Daca am invata sa ascultam un om, sa vedem cum gandeste si ce crede am fi socati sa vedem se suflet puternic se ascunde in cineva. Dar noi aruncam cu vorbe, credem mereu ca suntem tratati altfel daca suntem mai aproape de perfectiune decat altii. Si ce e defapt "perfectiunea"? Ce inseamna pentru tine cuvantul asta? Inseamna buzele groase, muschii lucrati si silueta subtire? Inseamna sanii proeminenti si parul des? Daca ai raspuns cu da, mi-e mila de tine, mi-e mila de superficialitatea ta de a care crede ca perfeciunea se rezuma la a arata ca femeile de pe internet. 
   Mama ta arata ca modelele Victoria's Secrets? Nu. Si pentru asta ti se pare cea mai frumoasa, o admiri, o iubesti, o asculti, o ajuti. Vezi in ea un ideal, vezi bunatatea din ochii ei si ti-ai dori sa fii exact ca ea cand o sa cresti. Daca am invata sa privim acea bunatatea in toti ochii din lumea asta, am realiza ca sunt mai frumosi decat par. Ca frumusetea lor nu e data de culoare, ci de felul in care te privesc. Vedem in fiecare persoana cate ceva ce ne-am dori sa avem si asa uitam sa apreciem ceea ce chiar avem, ceea ne-a dat doar noua Dumnezeu, ceva ce e unic. Mi-ar placea sa inteleg ca sa fii perfecta inseamna sa fii fericita, sa zambesti indiferent de problema si sa gasesti binele in rau. Sa inveti sa iti placa pistruii tai pentru ca iti amintesc de atunci cand erai o fetitia, sa iti placa forma buzelor si a nasului pentru ca este exact ca a tatalui tau si te simti mai legat, mai apropiat de el.  
   De ce aruncam vorbe urate in vant de parca am arunca cu nisip? Nisipul se risipeste si nu-l observa nimeni, dar o vorba deplasata raneste, ramane acolo. Stiu ca oamenii te considera altfel decat esti. Poate tu esti inchisa in tine si timida, dar asta pentru ca nimeni nu s-a apropiat indeajuns incat sa vada cate ai de spus, cata iubire esti capabila sa imparti. Poate te considera rea si fara sentimente si tu plangi cand vezi un om batran pe strada sau un caine lovit. Suntem diferiti si totusi la fel. 
   Asa ca fa ce iti doresti, fa ceea ce iti place. Sa nu-ti mai pese de parerea lor, ei te vor judeca oricum, oricat de bun ai incerca sa fii. Invata sa privesti dincolo de cuvantul "perfectiune" pentru ca nu exista asa ceva, e doar un ideal neatins. Inventeaza-ti propria ta perfectiune, fii perfecta pentru cineva anume pentru ca il faci sa fie fericit in preajma ta. Apreciaza fiecare lucru si gest mic si nu uita ca pana si faptul ca tu ai o familie si niste prieteni e mult mai mult decat au altii care poate spun cuvantul "mama" doar intr-un cimitir sau care poate nu l-au rostit niciodata. Nu suntem atat de diferiti cat vrem sa parem, suntem toti la fel.
                      

                       

Fii ciudat, fii diferit, pentru ca niciodata nu stii cine va iubi persoana pe care o ascunzi. 

5 comentarii:

  1. frumos ;)) foarte frumos te apreciez

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, si nu. Si poate mai mult nu. "Tu" nu esti diferit de corpul tau, corpul tau nu e o inchisoare a "sufletului". Personalitatea ta e modelata de corp mai mult decat corpul de personalitate (Faptul ca ti se da atentie te schimba). Asta pentru ca suntem animale sociale, ne petrecem majoritatea timpului in interactiunea cu altii. Corpurile noastre sunt mediile prin care comunicam, fie ca e vorba de gesturi sau cuvinte (presupunand ca tratam vocea ca o parte a corpului... pana la urma corpul o creeaza). E normal sa ocupe o pozitie principala... oricat de trist poate fi.
    Trecand peste metaforele religioase oamenii sunt ce sunt azi pentru ca timp de milenii s-au selectat reciproc. S-au ales in functie de corpuri si creier... Dar indiferent cat de inteligenti suntem reactionam la aceleasi semnale emise de buzele pline, sanii fermi si fundul bombat. Genele noastre cauta sa se combine cu gene "superioare".
    Perfectiunea nu sta in forma, perfectionea e in emotia pe care o creeaza. Perfectiune mai e si subiectiva. E ca arta. Daca intreaga umanitate ar cadea de acord asupra perfectiunii nu am mai avea diversitate (cel putin nu atat de multa). Suntem diferiti, si exista o forma perfecta pentru fiecare dintre noi, e perfectiunea noastra unica.
    Dar inteligenta si sensibilitatea conteaza prea putin, indiferent de pretentiile noastre. O fata poate sustine ca vrea un baiat inteligent, atent, care sa o protejeze si sa o sprijine, iar un baiat poate zice ca vrea o fata modesta, ambitioasa, sensibila... ambii se vor indragosti de forma, si vor ignora fondul. E natural. E uman.

    RăspundețiȘtergere