Provocatoare, complicată... Sună cunoscut. E fata care nu te-a lăsat niciodată să o săruţi şi totuşi nu o deranjează să se apropie mai mult de marginea buzelor tale atunci când vrea să te sărute pe obraz şi căreia nici îmbrăţişările mai apăsate nu i se par ciudate deloc. Câteodată ai vrea să o întrebi de ce e aşa apropiată, dar apoi realizezi ce stupid ar fi să insinuezi ceva ce poate se întâmplă doar in mintea ta. E o simplă prietenă din grupul tău, e iubita vre-unui amic, oricine ar fi, ţi-e greu să fii în preajma ei. E frumoasă, puternică, pare că poate să aibă orice îşi doreşte. Te priveşte prietenesc şi inocent în ochi si parcă îţi curge sângele prin vene mult mai rapid decât de obicei, are propriul ei mod de a-ţi zâmbi şi de a te lua de mână. Te simţi un simplu amic naiv, dar tânjeşti mereu la mai mult. Nu inţelegi niciodată cum pentru ea e aşa uşor să creadă că toată atenţia celor din jur i se cuvine.Te minţi că tot comportamentul ei deosebit asupra ta se petrece doar în capul tău, dar tot te deranjează atunci când nu răspunde la telefon sau când nu o vezi într-un loc unde era obligatoriu să se afle. Şi apoi, după atâtea apeluri îţi zici că renunţi, ca nu meriţi aşa ceva, nu meriţi să te implici într-o joacă de-a ei. Apoi te suna. Şi cu o voce care pare atât de sinceră şi glumeaţa îţi explică nişte banalitaţi pe care poate uneori nici măcar tu nu le crezi, dar îţi impui fără să vrei că sunt adevărate. Şi uite aşa o iei de la început şi speri că într-o zi o să realizeze că simţi ceva pentru ea. Nu-ţi bate capul. Ea ştie. Dar nu depune efort, îi place doar să fie admirată, privită, îi place să tânjeşti după ea şi deşi îţi ascunzi privirile pe care le arunci când o vezi dansând intr-un club sau trecând pe lângă tine pe stradă, ea ştie că o priveşti. Se aşteaptă să o privesti şi nu işi face probleme ca nu o vei face. Nu-şi bate capul cu nimic, te lasă să interpretezi gesturile ei cum vrei şi să fii confuz, să te străduieşti să realizezi ce are în gând. Eşti un pion mic şi inofensiv într-un joc complex ce o are pe ea în prim-plan şi te manevrează cu tact astfel încât să te supui propriului ei interes. Te superi pe ea şi te convingi că nu o mai cauţi, nu-i mai scrii, nu-ţi mai pasă şi îi spui că eşti supărat. Dar nu pare să dea doi bani pe asta, râde. E conştientă de faptul că depinzi de ea, că nu o să renunţi la ea. Are dreptate, nu? După cel mult câteva zile o să o suni, o să-i vorbeşti şi ea se va preface că nimic nu s-a întâmplat. Nu face niciodată pe supărata, nu are nevoie de nimeni sau cel puţin asa dă impresia. Dar restul au nevoie de ea. E prezenţa ce schimbă atmosfera, e dinamică, veselă, te face sa râzi, spune cele mai bune glume şi ştie să-ţi provoace gândirea cu câteva fraze. Îi simţi mereu lipsa şi parcă grupul tău de prieteni nu mai e la fel când nu e sufletul petrecerii acolo. Şi totuşi, realizezi mereu că ea nu-ţi simte ţie lipsa. Se distrează cu oricine, oricând, oriunde. O observi în locuri aglomerate printre alte o sută de fete pentru că are cel mai sincer şi încrezător zâmbet, cele mai suave gesturi. E specială, ştii, dar pentru ea eşti ca oricare altul. Continui să te comporţi normal şi nu ştii ce vrea. Dar poţi să rişti. Să continui să fii unul din cateluşii ei sperând ca ăsta să fie doar modul său de a vedea cine o iubeşte sau să renunţi. Glumesc, evident, a doua nici măcar nu e o opţiune, pentru că nu o să renunţi. Nu ai cum, deşi ţi-o spui de atătea ori şi i-o spui şi ei poate. Propoziţii de genul "M-am săturat" a auzit de multe ori şi de fiecare dată e mai încrezătoare că tot tu o să vrei să o vezi, să o atingi, să o simţi şi totuşi, în cel mai platonic mod. Dar te plafonezi cu asta şi... parca ţi-e de ajuns.
E genul de femeie ce poate conduce lumea doar cu nişte priviri fixe şi zâmbete pierdute.
