Târziu.

Sub soarele palid, în aerul rece,
Alături de îngeri şi lacrimi şi nori,
Te gândeşti cum în grabă viaţa ta trece,
Priveşti către cer învaluită-n fiori.
Eşti tristă, dar rea, fiinţă suavă,
Femeie cu suflet sprijinit în spini
C-ai aruncat iubirea-n noroi şi otravă
Şi-ai distrus ceva ce puteau clădi puţini.
Te-ai sufocat în lumea ta aristocrată,
Credeai că restu-s slabi şi-mprăştiai venin,
Dar ai rămas singura întunecată
Când oamenii-s veseli şi ceru-i senin.
Acum nici tu nu mai crezi că durerea va trece
Uiţi să mai şi zâmbeşti uneori.
Sub soarele palid, în aerul rece,
Alături de îngeri şi lacrimi şi nori.