Greseli

- Haide intra repede!
Ea se aseaza pe scaun si se apleaca la el.
- Nu, nu ma saruta, poate se uita cineva! Lasa scaunul pe spate.
Priveste in jos, dupa face cum i s-a spus.
- Unde mergem? Al naibii orasul asta, ochi peste tot, zice el privind in stanga si in dreapta si rotind volanul.
- Nu conteaza unde...
- E, nu conteaza. Ba conteaza. Ce? Vrei probleme?
- Nu, eu nu, doar ca...
- Hai gata, iarta-ma. Nu aia vroiam sa zic. Doar ca, daca se afla mi-e mai mult de tine decat de mine.
Si o saruta pe frunte.
- Parchez aici, e intuneric. Vrei sa mergem in spate?
- Bine, hai.
Coboara si se aseaza unul langa celalalt pe bancheta in spate, foarte apropiati.
- Ia-ma in brate, inghet.
- Stai sa merg sa dau drumul la caldura in masina, zice el punand mana pe clanta.
- Nu. Doar ia-ma in brate. Caldura artificiala nu ma incalzeste cu nimic. Mi-a fost dor de tine.
Si o ia in brate strangand-o tare la pieptul lui.
- Si mie... Ce ai mai facut?
- Nimic. Scoala.. si altele. Mi-e bine... in mare.
In vocea ei s-a simtit ezitare.
- Prostuto care esti. Nu ti-e bine.
- Chiar ca sunt.
Si suspina.
- Ce vrei sa zici? intreaba el curios.
- Ca nu stiu ce caut aici.
- Poftim? Nu te mai inteleg.
- E frumoasa, e desteapta, te iubeste... Ce cauti aici cu mine?
Dupa o pauza de cateva secunde isi coboara privirea in ochii ei si o mangaie pe obrazul rece dandu-i parul dupa ureche.
- Asta e? Ea pur si simplu nu e... tu. E ok, dar nu ma intelege.
Si ii zambeste.
- Si atunci de ce esti inca cu ea?
- Niciodata nu mi-ai zis ca ai vrea sa ma despart de ea. Si oricum, si fara ea nu am putea niciodata sa fim impreuna.
- Stiu, dar poate as..
- Ai ce? Ai ce? Ca n-ai ce face.
Ea suspina si apoi tace.
- N-ai cum sa schimbi situatia si oricum, ne e bine asa... Nu?
Ea nu zice nimic si isi pune capul la loc pe pieptul lui. El repeta.
- Nu?
- Nu. Mie imi e greu. Nu stii cat. Ma simt bine acum, ma simt in siguranta, dar ma doare sa stiu ca oricat de bine ar fi acum dupa te intorci unde iti e locul si eu nici macar nu stiu daca te vei mai gandi la mine.
- O voi face, stii ca mereu o fac.
- Ba nu stiu, poate ar trebui sa nu ne mai intalnim.
- Esti nebuna? Cum sa nu ne mai intalnim? De ce?
Vocea ii tremura si l-a privit in ochi.
- Pentru ca imi fac rau. Tu imi faci rau si eu la randul meu iti fac tie rau. Si tie si ei. Ea ce vina are? Defapt nu, nu raspunde.
- Nu ti-as face rau niciodata...
- Nu intentionat. Dar nu o sa ne fie niciodata bine, n-o sa te tin niciodata de mana, intelegi? Si asa doar prelungim ceva ce nu duce nicaieri. Nu vreau sa se afle, nu vreau sa fiu judecata, nu vreau sa imi fac probleme. Dar nu vreau nici sa te pierd...
El tace si priveste in jos. Desi nu vrea sa auda ce tocmai aude, stie ca totul e o greseala, numai ca,  pentru el nu e atat de grava situatia. El nu e sensibil, pe el nu-l doare. El pierde ceva ce detinea, pentru ca ea e simpla si singura, nu e propietatea nimanui. Doar a lui. Si ce urat suna.
- Mergem acasa?
Ii vine sa planga.
- Nu, haide, doar ce am venit. Povesteste-mi ce ai mai facut, cum mai sunt prietenele tale, primele zile de scoala, le-ai mai povestit alor tai ceva de mine? Cand mai pot sa te vad?
- Tu n-ai auzit nimic din ce am zis?
- Nu am vrut sa aud. Nu te las sa pleci si daca o sa vrei sa o faci, nu iesi din masina. Si nici din inima mea.