Urcă-te în mașină și condu, condu fără să te uiți în ce direcție o iei, fără să ții cont de indicatoarele cu numele orașelor, condu cu viteză, ia-o pe autostradă, deschide geamul și apoi apasă accelerația. Ține-o apăsată până când vântul se aude mai tare decât propriile tale gânduri. Condu spre apus, privește cum soarele moare pe cer lăsând dâre de sânge în urma lui și se prăbușește în întuneric. Privește cum luna se înalță pe bolta mândră și puternică și preia puțin din sentimentele ce ți se îndeasă în suflet. Uită de tine, uită de timp, de oameni, de griji. Acum nimeni nu are nevoie de tine, tu nu ai nevoie de nimeni. Închide-ți telefonul și uită de ei. Ești doar tu și stelele ce îți urmăresc fiecare mișcare, ia curbe drastice, întoarce mașina și accelerează din nou. După puțin timp ieși de pe autostradă, lasă viteza și du-te pe un drum larg acoperit de copaci. Simte mirosul pădurii, mirosul pur al libertații, al vieții. Simte libertatea până în măduva spinării și las-o să te cuprindă, să te învăluie. Luna e tot acolo și veghează asupra ta dintre copaci până când drumul de pădure se termină și ajungi iar sub cerul senin și te simți atât de singur încât inima îți bate mai tare decât de obicei. Pornește muzica ți caută un post radio nocturn nu foarte popular. Muzica anilor 80' 90' se aude acum puternic, dar nu e îndeajuns. Dă-o mai tare, las-o să fremete dinăuntrul tău, nu închide geamul, lasă-ți părul să zboare pe ritmurile fine ale vântului și condu mai departe. Drumul se îngustează și devine mai greu de urcat, ești într-o pantă și o urci încet, îți apeși piciorul adânc și îți fierbe sângele de nerăbdare să ajungi sus. Când ajungi, ridică picioarele și lasă mașina să coboare cu viteză, simte adrenalina ce-ți pompează venele și privște atent înainte cum lumea parcă încetinește în jurul tău și tu ești stăpânul. Noaptea e în toi, copaci nu mai sunt, acum câmpiile se aștern în jurul drumului lung și șerpuit. Ți se pare că te afunzi într-o mare de nisip aspru ce zboară în jurul mașinii din cauza vitezei. Închide geamurile, dă muzica încet și ascultă liniștea înfundată. Defapt, ce să asculți, doar nu se aude nimic... Doar propriile tale gânduri și sentimente ce ți se leagănă alene prin minte că firicele de pamânt ce se lovesc de parbriz. Vezi lumini puternice și închizi pentru o secundă ochii, te deranjează, dar îi deschizi din nou și ești în mijlocul unui orășel ce pare părăsit, adormit. Ești singurul treaz printre luminile din jur, dar nu te opri. Condu în continuare până treci de el și vezi în oglinzi cum toate becurile pălesc în spatele tău și întunericul atât de plăcut și de dureros în același timp te înfășoara în brațele sale. Oh.. Și ți-e și dor de ea. Atmosfera aceasta ce îți pare atât de pașnică e opusul sufletului tău răstălmăcit de sentimente. Te enervezi, nu vrei să mai simți ceea ce simți și apeși din nou accelerația. Mașina parcă zboară, tu zbori, vrei să-ți eliberezi sufletul de lanțurile în care ți le-a legat, ți le-ai legat tu defapt.. Nu dai vina pe ea, pentru că asta doar ți-ar aminti mai mult. Dai vina tot pe tine, ești doar tu acum, cel care ți-a provocat suferințe și bucurii, cel care te-a băgat în prostii și-n aventuri, cel care n-a râs când tu plângeai în fața oglinzii. Tu, cel mai puternic și... atât de singur acum. Și atât de sigur acum. Pe el, pe viață, pe libertate, pe adrenalina, pe aer. Conduci rapid și te gândești că dimineața va veni iar și totul va fi ca de obicei. Realitatea te va izbii din nou când soarele își va relua poziția de rege al cerului așa că... mai conduci până noaptea îți e supusă și sentimentele pale. Condu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu